Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poeme

Aştept Crăciunul

Stau cu gândul dus în copilărie,
desenez din imaginaţie oameni de zăpadă
haioşi cu nasuri mari,
toate trăirile îmi sunt aproape
le aduc din ziua de Crăciun.
Tu n-ai să ştii niciodată
cum aşteptam eu pe Moşul
chiar sărac fiind aveam sufletul atât de bogat
încât părinţii străluceau de bucurie
şi uitam toate neajunsurile fireşti.
Lumina plecării şi întoarrcerii de la biserică
o împărteam cu fraţii mei
îmbrăcaţi în haine noi.
Doamne, ce minunăţie când mai cântam şi colinde
pe la toţi vecinii încântaţi
şi totul nu se termina până la sfântul Ion
ziua tatălui nostru.
Azi sunt prea pătruns de mireasma Crăciunului
şi-l trăiesc din plin,
aştept piţărăii din ajun
care la oraş nu vin,
măcar să vină pe la voi…

Noapte de Crăciun

Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane –
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moş Crăciun cu sania nopţii,
Te înconjor cu daruri şi sunete de stele
aflate acum pe acoperiş;
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec.

Ninsoare pe gânduri

Se aşează o ninsoare pe gânduri,
norii flutură pe suflet sărbători.
Se zideşte în vorbe cuvântul,
cerul îţi coboară norii pe umeri
deasupra stelele clipesc în păr.

Se forează în adâncime prin vise
caut izvorul şi nu-l găsesc.

Acum când sunt atât de sigur
că vei fi o prinţesă de verde,
mă-ntunec şi mă luminez ca un brad
sub care Moş Crăciun ascultă copiii
şi le împarte bucuriile lumii.

Inima mea călătoreşte cu magii
sub aceeaşi călăuzitoare stea,
sub care şi tu mi-ai născut
pruncii atât de frumoşi.