ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae Vălăreanu Sârbu
POEM

Nu te îndoi, adevărul iese la iveală

Se-ntinde ca gripa,
aduce gerul în unghere şi pune sub talpa iernii potcoave de gheaţă.

Liniile de forţă se clatină sub zăpezi abundente spre bucuria nevinovaţilor.

Pune flori argintate la ferestre,
iluminează speranţe, pune-n ele chipul vindecării,
vrea să taie din rădăcinile temerii întunericul,
lasă pe alţii să-i schimbe faţa.

Dacă cerul capătă contur dincolo de el este tot cer.

Închide în cercuri legate între ele stele călătoare,
păşind pe treptele de după colţul zilei.

Nu te îndoi, adevărul iese la iveală,
lumea nu se va sfârşi sub coastele rupte.
Închide otrava într-un sipet ce-n suflet va fi păstrat,
nu va curge prin vene şi nu vor fi probe târzii
priun care cei drepţi să fie scăpaţi de suferinţa înălţării.

Sub pielea subţire orbita primeşte lumina de aur
la semnul ei pluteşte miracolul.
Aşa cum cred că-n rădăcina limbii stă cuvântul,
priveşte de pe un munte răsăritul
şi piatra se zideşte singură-n coloane de laudă
de nu le mai poţi atinge cu gândul decât mântuit.