Primit pentru publicare: 21 oct. 2017
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. al Rev. luceafărul
Publicat: 22 oct. 2017
Editor: Ion ISTRATE

O lecţie teoretică de pictură de la maestrul Grigorescu

Unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei româneşti, Nicolae Grigorescu, considera că taina care dă viaţă pânzei vine doar din interiorul artistului şi nu din formele şi culorile exacte ale lucrurilor din natură. În interior, în psihic şi emoţii stă esenţa artei. Nu vezi atâtea tablouri corecte, linse, reci, așa de uscate și de lustruite, că oamenii de-acolo parc-au fost niște păpuși de lemn, date bine la strung, îmbrăcate, așezate frumos, după regulele știute și pe urmă, tot după regulile știute, zugrăvite?…, afirma pictorul.  

Adevărul artistic, diferit de adevărul realităţii, nu stă în redarea exactă. Despre un copac în care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj în care-mi faci firul de iarbă, voi spune oricând că nu-i adevărat. Ochiul nu-l vede-așa. Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce vedem noi din forma şi din mișcarea lui? Câteva linii. În acele câteva linii e “caracterul”. Să le ştii prinde pe acelea, şi să nu le pierzi apoi în mulțimea detaliilor’’… Mulţi cad în capcana detaliilor, pierzând astfel esenţialul.

Maestrul credea cu tărie că fără sentiment, orice desen sau pictură nu este decât o fotografie colorată. Tabloul prea elaborat, migălit, e mai mult meşteşug decât artă, credea Grigorescu, şi numai în schiţă poţi rămâne sincer până la final. Repetiţia în artă nu există şi nu există niciodată pe lume două lucruri la fel, deci nimic nu se redă la fel sau din acelaşi unghi. În portret, caracterul personajului e dat de îndeletnicirea lui de zi cu zi. Sunt mâini care nu seamănă cu figura, spunea pictorul. Sunt mâini care parcă mângâie lucrurile pe care le ating și mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice… Pentru mine gura privește mai expresiv decât ochii. Ochi e ușor de făcut. Privirea mai greu.  

Pescăriţă la Grandville, N. Grigorescu

Reprezentările trebuie smulse din zbor pentru a le capta esenţa. Trebuie lucrat mult pentru a ajunge să lucrezi repede. Cu același peisaj scăldat în aceeași lumină și privit cu aceeași dispoziție sufletească, nu te întâlnești decât o dată în viață, atrage atenţia pictorul. Iată de ce-i foarte important să poți lucra repede. Simfonia aceea de linii, de tonuri, de umbră și de lumină, înfrățirea aceea a tuturor elementelor care fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n-ai s-o mai găsești. Peste un ceas alta-i fața lumii și tu ești altul.

Orice lucru are o latură expresivă. În pictură, cel mai bun lucru e să nu revii pentru a nu pierde expresia lucrurilor. Fă ce simţi şi cât simţi. Trebuie să pictezi tot ce-ţi iese în cale, niciodată să nu-ți bați capul în căutarea unui motiv, mai sfătuia pictorul.