O mamă vinde ghiocei, la colț de stradă…

La colț de stradă,-ntr-o plăsuță,
O mamă vinde ghiocei,
Buchetu-i mic, mama-i slăbuță,
Cerând doi lei cincizeci pe ei…

Iubesc aceste floricele
Și nu le pot vedea tăiate,
Dar, totuși, cumpăr buchețele
De mila mamei ce se zbate

Să îi găsească, să-i culeagă,
Să-i împletească-apoi frumos,
Să-i vândă, stă și-o zi întreagă,
În aerul încă geros…

I-așcumpăra plăsuța-ntreagă,
Dar și-ai mei bani sunt numărați,
Nu-i cer frumoși să mi-i aleagă,
Oricum mi-e milă că-s tăiați…

Cu mâna tremurândă cumpăr
Buchetele de ghiocei,
Cu câțiva lei poate-o s-astâmpăr
Grea foamea unor mititei…

Iubindu-i, i-aș fi vrut întregi,
Nu prinși în lațul unei mâini,
Dar, dacă trebuie s-alegi,
Mai bine, la copii, trei pâini…

Mi-e inima, iată, răsfrântă,
De mila florilor tăiate
Și-n ochi, mari lacrimi se frământă
De mila mamei ce se zbate…

Are copiii mici, poate bolnavi…
Și pentru ei, de dimineață stă în ger,
O mamă vinde ghiocei firavi,
Care, din mâna ei, să-i cumperi cer.

Sunt foarte ieftini ghioceii săi
Pentru cât viața e de scumpă și de grea,
Tot mai puține sunt păduri și văi
Pe unde ghiocei mai poți afla…

Nu vinde-n sat micuții ghiocei,
Acolo nimeni nu i-ar cumpăra…
Și ca să-i poată da pe câțiva lei,
Autobuzul cu preț scump îl ia…

Plătind dus și întors spre casă,
Poate cu bani împrumutați,
Pentru trei pâini de pus pe masă,
…De-aceea nu o judecați,

Nu-i aruncați cuvinte grele
Când poate că vă iese-n cale,
Ci bucurați-vă de floricele,
De ghiocei cu-albe petale!

Nu sunteți voi în locul ei,
Nu fiți prea aspri-n judecată!
Nu vinde nimeni ghiocei,
Având o viață-ndestulată…

Cum viața e-o necunoscută,
Chiar nu se știe dacă nu
Ajungi, pierzând starea avută,
Să vinzi albi ghiocei și tu…

O mamă-și vinde ghioceii,
Să-i vândă repede aș vrea,
Copiii ei, cred, mititeii,
Spre seară se vor bucura

Când, în plăsuța ce-a avut
Firave flori în buchețele,
Câteva pâini au încăput…
Și niște lacrimi de-ale mele…