O OBSESIE ENESCIANĂ – MELEAGURILE NATALE ŞI ALE COPILĂRIEI

 În 2009, la Editura Agata din Botoşani, vedea lumina tiparului cartea subsemnatului, „George Enescu – Meleagurile natale şi ale copilăriei”, ediţia a II-a revizuită. Un capitol al cărţii era dedicat lui „George Enescu, evocat de botoşăneni”. Desigur, au fost mulţi alţii care au făcut-o. În revista „Minimum” de la Tel Aviv, apărea, în numărul pe luna mai 1998, o corespondenţă a lui S. Moscovici – Karmoss, din Reaconsfield, Quebec – Canada, „George Enescu pe meleagurile natale”. O reproducem aşadar, şi datorită relevăriei unor momente enesciene, importante pentru relaţia lui George Enescu cu Botoşanii, cât şi pentru faptul că director al revistei israeliene este Al. Mirodan, cunoscut dramaturg româno-israelian (jucat şi la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, la re/începuturile funcţionalităţii sale).

„În toamna anului 1945, Maestrul George Enescu hotărâse să vină să-şi revadă satul natal, Livenii Dorohoiului. / Eu lucram, pe vremea aceea, la ziarul ieşean „Lupta Moldovei”, de sub direcţia doamnei Sanda Benditer şi am fost invitat telefonic să particip atât la festivitatea de primire, cât şi să-l însoţesc pe maestru în deplasările sale prin judeţ. / Pe peronul gării Dorohoi, frumos împodobit cu steaguri, aşteptau reprezentanţii autorităţilor locale, civile şi militare, în frunte cu Prefectul judeţului – dl. prof. Alex. Faliboga şi primarul oraşului – maiorul Găluşcă. / La sosirea trenului special, Maestrul George Enescu şi suita sa au fost întâmpinaţi cu pâine (sub forma unui colac împletit, aşezat pe o tavă împodobită cu un frumos şervet moldovenesc) şi sare, şi cu urări de bun venit exprimate în numele tuturor de către primarul Găluşcă. / În sala de festivităţi a modestei gări din Dorohoi (de fapt, biroul şefului de gară, dl. Pălămaru), a avut loc apoi o mică recepţie cu pastramă dela fabrica fraţilor Cornişteanu şi cu vin din pivniţele moşiei Enescu dela Liveni. / Dela gara şi până în centrul oraşului, de pe ambele trotuare, cetăţenii care se adunaseră spre a-l primi, aplaudau şi scandau „Enescu, fiul nostru eşti!”. / După coctail-ul ce a avut loc la Primărie, toţi cei prezenţi au fost invitaţi la reşedinţa conacului Enescu din str. Al. I. Cuza de către directorul conacului, dl. Ciudin, unde a avut loc un prânz somptuos la care a participat o numeroasă asistenţă. / După-amiaza, în aula liceului Grigore Ghica, a avut loc întâlnirea maestrului George Enescu cu reprezentanţii intelectualităţii şi ai breslelor meşteşugăreşti din oraş. Personal, l-am rugat pe maestru să ne împărtăşească impresiile d-sale despre dezvoltarea oraşului şi a judeţului, precum şi unele amintiri ale turneelor întreprinse prin lume. Deosebit de binedispus şi cu un calm absolut, dânsul mi-a explicat: ,,Tinere Moscovici, îmi pare foarte rău, dar eu nu ştiu să port discuţii lungi şi să ţin discursuri, mai degrabă pot vorbi prin intermediul unei viori”. Zis şi făcut: din dotarea liceului s-a adus imediat o vioară de preţ şi maestrul ne-a delectat cu un buchet de fragmente din Rapsodia Română şi alte compoziţii ale sale. A fost formidabil. Lumea, în picioare, îl aplauda fără întrerupere şi toată acea după-amiază a fost ca un basm. / Seara, în saloanele cooperativei ,,Deşteptarea” din Dorohoi a avut loc un mare banchet oferit de prefectul prof. Alex. Faliboga, la care au participat toate notabilităţile oraşului. Orchestra, condusă de cunoscuţii Muntean şi Antoneac, a delectat asistenţa cu cele mai frumoase melodii populare româneşti. / A doua zi, o suită de maşini s-a îndreptat spre Livenii Dorohoiului unde se născuse şi trăise acest geniu al muzicii româneşti şi de pretitutindeni. Şi aici a fost primit de sătenii lui iubiţi şi de elevii de şcoală. / La alegerile din 6 martie 1946 (n.n. greşită datarea; corect – din noiembrie 1946) a fost ales ca deputat din partea judeţului Dorohoi.”