Omul fără însușiri

Postat de Boris Marian în Martie 7, 2015 la 8:30 am

Vezi blog Omul fără însușiri putetare la-ntruniri,
Pretenul e somnambul și îl cheamă Ion Ceaun.
Dar fiind mereu confuz, i se spune Confucius.
Sigur, fără însușiri, tace din priviri.
A avut un ideal, îl vota pe domnul Cal,
Milă fără margini am, oferindu-i și un ham.
Violent s-a transformat, m-a lovit cu ranga-n cap.
A dat foc la case, cărți, a ars totul pe bucăți,
Pustiu era totul, ah ! Cineva îl cânta pe  Bach.
Sus , undeva, pe la doi, îl aștepta un cotoi,
Un Bechemot rău și chior, a devenit dictator.
Asta-i povestea dar am alta mai de alean.
Cândva doi îndrăgostiți, s-au despărțit ca vrăjiți,
Se spune că după ani, pe mal crescură platani,
Ziua păreau că-s din piatră, noaptea – iubirii o vatră.
Nostim ar fi, fără veste, să revenim la poveste,
Treptat devenind bebeluși, chiar de acuși.
O , libertate-n nimic, doar un buric și pe dric,
Pierdere, zbor zăbăuc, o, libertate de cuc,
Întinde visele, Zisule și vei ajunge la insule,
Noi semănăm, doar popice, din ele ies niște fiice,
Fiicele fricii de aer, de aur ca și de Bayer,
Pisică mâncată văzură-ți? De șobolanii din șură.
Astfel e omul , o brișcă, merge oricând după frișcă.
BMM