Partea opusă a penumbrei tale

Ajunge doar să crezi că, în esență
altundeva există cineva,
căci sunt aici unde e transparență,
cât, în culori, tu dăinui undeva;
unde doar praf devine tot, zdrobirea
a ceea ce îți e mereu menit,
când nu știi, nu știi că îți simt iubirea
și frica ta o simt necontenit.
Și de aceea, cheamă-mă tu, cheamă
ca să se sfarme aerul intens.
Discerne-n vânt ecoul plin de teamă
ce stinge rugăciunea fără sens.
Tu spulberă-mi tăceri din altă gamă
și cheamă-mă, doar cheamă, cheamă, cheamă!

Și-atunci ai să-nțelegi că totul trece
și doar neantul va predomina.
Recunoscându-mi vocea-n vântul rece,
văzduhul ce-l expiri va lumina
și urme va lăsa în ploi, contururi
a ceea ce mereu va exista,
de ai să crezi că am să fiu de-a pururi
cealaltă față din penumbra ta.

Și de aceea, cheamă-mă tu, cheamă
ca să se sfarme aerul intens.
Discerne-n vânt ecoul plin de teamă
ce stinge rugăciunea fără sens.
Tu spulberă-mi tăceri din altă gamă
și cheamă-mă, doar cheamă, cheamă, cheamă!