Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Paşii mei durere-au întâlnit

Primit pentru publicare: 04 Ian. 2021
Autor: Raveca VLAȘIN, Dej, membră a LSR
Sursa foto: Facebook
Publicat: 05 Ian. 2021
© Raveca Vlaşin,  © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Paşii mei durere-au întâlnit

Din a vieţii pătimire
Prieteni, azi vă dau de ştire:

Nu m-a răpit poiana cu narcise
Ci paşii mei durere-au întâlnit,
În pâcla nopţii oarbe, fără vise…
E un crepuscul fără răsărit.

Atât de vie şi acută-i rana
Că nu-s cuvinte care s-o panseze;
Se zbat între Caiafa şi-ntre Ana
Un stol de gânduri negre mereu treze.

Când lacrimile-au obosit să curgă
Şi somnul din durere m-a răpit,
Stând pe pervaz surâzător şi tânăr
Eu în bucătărie, (pe el) l-am găsit.

Spun: Te-ai întors, deci poate fi posibil
Să vii acasă şi din veşnicie ?!
Ce bine-mi pare,… sufeream oribil,…
Ce gol simţeam, în inima-mi pustie…

Şi bucuroasă-i spun c-arată bine.
El îmi răspunde că e fericit…
Trecând peste pervaz, păşi-n grădină
Şi se opri sub mărul înflorit –

Cu spatele la noi, şi în picioare
Sta o femeie într-un alb veşmânt.
Părea absentă şi nepăsătoare,
Fără-o privire, fără un cuvânt.

Sub măr, c-o statuară căutare
Cu părul lung şi negru despletit,
Cu capul sus se concentra spre zare
Un semn parc-aştepta din răsărit.

El surâzând se-ntoarse să îmi spună
Că are de făcut puţină treabă,
Atunci cu limpezime ea îngână:
„E drumul lung… şi vom pleca degrabă”.

Şi-am înţeles că n-avea să rămână,
Că s-a întors doar pentr-un bun rămas…
El mă privea cu-n fel de voie bună,
Eu m-am trezit cu lacrimi pe obraz.

Decembrie 2020