Ploaia de păcură produse îngrijorare în rândul localnicilor. Nu știau dacă e mână criminală sau un fenomen natural. Primarul sună imediat la județ și vorbi cu prefectul, informându-l asupra evenimentului. Acesta își luă consilierii și organele de poliție, înțelegând că situația e gravă. Trei mașini de teren porniră în trombă spre Delureni. Aici sala de ședințe era pregătită, fiind invitat inclusiv preotul-paroh. La sosirea acestuia sala era plină, iar presa locală își instalase deja camerele și microfoanele.

Primarul după ce își salută oaspeții anunță ordinea de zi.
-Stimați cetățeni, de la o vreme urbea noastră este supusă unei acțiuni de destabilizare. Astăzi ne propunem să discutăm o singură problemă – Cine vrea răul localității noastre și de ce? Ne -au trimis reptile, au venit peste noi sute de șacali, ni s -au  plantat proiectile nucleare, ne-au secat râul, acum au aruncat cu păcură și smoală. Ce fac organele statului? De ce le plătim? De ce se tem de parapantele noastre? Cei care ne vor răul sunt oameni sau duhuri rele? Părinte ce părere aveți?
-Biserica e de părere că nu mai avem credință. Duminica la slujbe vin doar bătrânii. Multe morminte sunt goale. Morții au devenit strigoi și bântuie noaptea prin sat, cerând iertare celor care i-au uitat.

Pompilică și Ștefănel au ascultat zâmbind vorbele de duh ale oamenilor mari. Ștefănel propuse să se pornească parapantele și cu banii adunați să se înalțe o troiță în vârful căreia să fie instalate cinci clopote – unul mare și patru mai mici care să bată în miez de noapte pentru alungarea spiritelor rele. Clopotele vor fi trase de un clopotar plătit din banii bisericii.
Discursul parapantistului Ștefănel fu aplaudat de întreaga asistență, iar prefectul veni cu propunerea ca Ștefănel și Pompilică să fie cooptați în consiliul județean pentru consultanță. Participanții la adunare plecară acasă mulțumiți și bucuroși că în Delureni cresc asemenea tineri.

Vasile Lefter