De vreo două zile cucuiețenii priveau cerul și băteau mătănii. Tuna și  fulgera fără încetare. Parcă venea apocalipsa. Sătenii nu mai  părăseau  stanoaga. Telefoanele  nu mai aveau semnal de la primul fulger.
Sătenii din Burca Cucuieți  trăiau zile de groază. Cei doi muncitori forestieri erau  așteptați la poartă.
Se făcuse deja seară. Anița și  Profira erau îngrijorate. Era prima dată când cei doi prieteni întârziau. Din cer cădeau flăcări enorme. Ici-colo ardeau resturi  vegetale. Oamenii aruncau găleți cu apă și blestemau cilindrii ucigași.
Un chiot de bucurie izbucni din zeci de piepturi.Ștefan și Pompiliu abia își  mai târau picioarele. Fiecare avea la gât punguța cu ierburi malefice care vor face din ei stăpânii satului .Intrară repede în casă și lăsară totul lângă pat.Răpuși de oboseală și băutură, adormiră cu lingurile de ciorbă în mână.
Cei trei copii goliseră  pungile cu ierburi spre bucuria mamelor care nu a trebuit să le mai spună povești.
Pentru prima dată în 59 de ani se auzi clopotul cel mare adus din Guatemala.
Noaptea trecea greu Ștefan și  Pompiliu erau cumnați.Copiii se jucau împreună. Ștefan își lua copiii acasă vinerea.  Acum rămase  la cumnat.
Trecuse bine de 8 și nu se treziseră niciun copil. Cei maturi se adunară în camera celor mici.  Aveau fire de iarbă în gură.Femeile izbucniră în plâns. Bărbații chemară ambulanța.
Peste cinci minute sosiră trei ambulanțe care se aflau în zonă. Cunoșteau simptomele.
Verdictul medicilor veni  ca o lovitură de tun. Toți trei vor merge la terapie. S-au  intoxicat cu mătrăgună și șoricioaică. Moartea poate surveni oricând.
Trei ambulanțe demarară acompaniate de strigăte și  bocete. Clopotul cel mare parcă turbase.

Vasile Lefter