ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ecaterina VERUM
Cenaclul DinOgor

Pe stânca deșertăciunii*

Când cuvintele rostiți,
S-aud al șarpelui sâsâit
Și-al coiotului mârâit;
Când adevărul necinstiți,

Veninul din inimă
Sămânță a făcut, tăcut,
Și-l împrăștiați prefăcut
Pe-a gliei azimă sublimă;

Când în umbre lucrezi,
Împărat te simți și vezi,
Însă orice umbră moare
Când a dreptății lumină răsare.

Pe stânca deșertăciunii
Cu-ai voștri farisei,
Îmbrăcați în piei de miei
Slăviți puterea minciunii,

Peste-al simțului cadavru
Cu al iadului orfevru
Clădiți al ipocrziei drum
Peste-al patriei fum și scrum.

Tu, cel ce puterea țării
Crezi c-o ai în mână,
Pământul și valurile mării
Te-or astupa cu spumă și țărână;

Cu-ai tăi arginți otrăviți
Te-ndrepți spre-a pieirii cărare,
Cu-a ta gloată de smintiți
Ce suflet și simțire n-are.

*Lacrimi, după spectacolul din Valea Bașeului