Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    pixelii leana bădălana şi păcala făgeţelului

    pixelii leana bădălana şi păcala făgeţelului

     I.   
    aşa ca între prieteni vă spun
    cărtărescu simona muşina & company nu-şi mai aduc aminte
    călin vlasie câte ceva poate
    (despre sfârşitul lumii şi generaţia douămiistă
    se vorbea rareori

    pe la colţuri

    în şoaptă)

    pixelii
    au trecut şi prin păcala făgeţelului
    luminA

    mai mult intermitentă
    a luat-o aşa (fără băgare de seamă) pe daiboj
    de la gulie prin rotoaica pe sub deal spre lăzărescu
    cu bâte şi topoare meşterite direct prin arini pe gârla vezii la vale
    pe cei care nu ştiau carte i-a ajutat
    să pună degetul (ăla belit şi mare) pe catastife şi călindare
    pe ceilalţi i-a luat direct pe sus cu ghiotura
    o dubă mare neagră la raion

    când a obosit
    sătulă şi fericită
    s-a oprit pe clopotniţa bisericii lângă pădure
    s-a uitat lung peste sat şi-a suflecat braţele oţelite
    s-a uşurat şi-a strigat uşurată C U C U R I G U (L)

    II.

    în fiecare an

    în februarie iarna
    de ziua mea sufletul intră-n vibraţii
    un uter deasupra mormintelor goale
    încerc mereu să privesc dincolo de marginea trupului
    doar amintirile care te locuiesc invers

     III.
    pixelii
    era noaptea de februarie
    ningea bătea crivăţul dinspre răsărit steaua roşie
    bucile ei zdravene străluceau printre ostreţe
    ceasloave călimări şi parastase
    mama vroia să nu mai nască
    îi venise sorocul
    mugea şi se ruga ca o sfântă în ieslele putrede

    nimeni nu mai cunoştea
    pe cel care vine pe cel care se duce
    iar lumea din preajmă scuipa furioasă în sân de deochi
    (pe furiş) cu limba-n cerul gurii
    mare făceau C R U C E

    IV.
    dar eu
    cum mă ştiţi
    (până şi de părinţi n-am ascultat niciodată)
    am văzut şi am auzit T o T u L
    (aşa ca prin vis) de acolo

    din spatele zidurilor direct prin perete
    cum vine cum trece pe uliţă C â n t e c u L

    mândru şi tainic glorios şi rebel
    printre gemete rugăciuni şi miros de ţuică fiartă
    cobora şi urca până în burta mamei

    D O A M N E
    cum pictau ursitoarele pereţii de carne cu propriile chipuri

     V.
    tatăl meu
    nu era acasă
    tata era plecat cu bărbaţii la raion la regională
    îşi tăiase (din greşeală) degetul ăla de la rădăcină
    şi acum era cercetat pentru neglijenţă

    pixelii
    ardeau prunii în soba oarbă ca pe comori focul
    şi-n casa mare se adunase lume multă ca la pomană
    stăteau pe pat pe chituci în picioare
    beau poşircă de prune şi mâncau boabe de porumb fierte
    şuşoteau (cu ochii mici scobiţi adânc în orbite) atente
    mai mult bârfeau (că erau numai femei)
    ce zici fă ay
    o fi băiat
    o fi fată
    din perete curgea liniştită candela spartă

     VI.
    pixelii
    râuri obosite de-ndoială
    lămpi opaiţe geamuri murdare care scânteie până departe
    care luminează crucile negre de lemn din faţa fiecărei case

    era noapte
    târziu februarie iarna
    bătea crivăţu-n lung şi-n lat geruind năprasnic zăpada
    sub cerul de-argint cu poalele-n cap

    auzeam şi vedeam prin perete
    cum vine

    cum trece

    leana bădălana frumoasa nebună din capu’ satului
    cântând şi jucând în pielea goală pe uliţă

     VII.
    în rest

    era

    bine
    era cald
    era linişte
    dar venise sorocul
    şi cu sorocul nu te jucai
    am izbit (la început cu picioarele) v e n e a M i n v e r S
    (şi-a dat cu părerea moaşa ilinca lu’ fătălău şi m-a înghiontit îndărăt)
    mă-năbuşeam n-aveam aer (se rupsese apa şi curgea pe noroia la vale)

    mama
    a văzut cum stă treaba
    p l e c a s e M
    m-a prins din urmă repede de picioare prin crăpătură
    urlând şi scrâşnind de durere
    a răzbit

    şi-am ieşit împreună

     VII+UNU
    pixelii
    luna plină pe fiecare mormânt fără cruce
    noaptea de februarie iarna
    cădeau stele
    femeile mâncau boabe de porumb fierte şi beau poşircă de prune

    în păcala făgeţelului
    pe valea vezii la deal (dincoace de piteşti) începuse colectivizarea!..

     (din vol., în pregătire, păcala făgeţelului)



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5