Poem de  Marin IFRIM

Porcii nu știu că sunt filozofi. Cod curcubeic

                          Se dedică muștelor care se simt cu porcul pe aripi

E nasol, cum se spune în popor. Prin mațele țării tocmai a trecut un upercut, o
Mică lovitură de stat degeaba. Caporalii au preluat toate comenzile de mână
Parlamentul-prim e plin de cadre octanice. E ziua lor lungă cât trei decenii. A
Venit timpul. Filmul e gata, vata din nasul țării a devenit un morman de fiare
Vechi. Câtă tăcere! Am văzut maimuțe bipede, am văzut gușteri care iubesc
Muște verzi, am văzut multe. Acum privesc un întreg anotimp viu. E toamnă,
E seară, e târziu, e totul cum trebuie, doar că lipsește Dumnezeu. Ceva nu e în
Altceva. Cineva nu e corect cu ceilalți. Zic și eu, ca orice amărât, ca și alții care
Tot zic de secole: ce caută ăsta aici, în viitorul copiilor mei, burta asta cu creier
La pachet. Îmi spun unii și alții cum se rupe filmul. E foamete. Doar foamete
Peste poporul român. În Parlament există o toaletă plină cu mâncăruri ieftine,
De la cașcaval la salamuri florine și la cocoș pe pâine socialistă. Totul la un
Preț de dumping, să tot cari cu geamantanul mâncare la burțile de pe inventar. Nu
E de glumă, poporul român are peste bot bucătării sigilate, la prețuri de junglă.
Taci cât poți. Până te ia foamea de adevăr stârnit. Oricum lumea e plină de
Găinaț. De sus, porcul zburător guiță ca și cum ar fi venit Crăciunul. Sau tace
Ca și filozofii cu opere nedovedite. A venit vremea. Plouă. E timpul. E de
Scărpinat șoriciul. Porcii nu știu că sunt filosofi din mațe în ațe de creier. Ei
Au una și bună. Lumea a început cu ei. Legea junglei e paroxismul lor palpabil.
Încap unul în altul, sunt membri, sunt matrioșe, sunt niște muște cu miere în
Fundul minții. Au principii. Sunt de neînlocuit. Nu-i stinge nimeni, așa ceva
Nu recunoaște nici Diavolul. Totuși, ei sunt aici, oriunde stăpâni peste un popor
Paranoizat. Ei sunt buni. Pot mângâia frica din testicule, labirinturile din
Ovare, geamurile întoarse cu fereastra spre nopți de film. Sunt ei. Doar niște
Foști securiști rămași cu benzină în tancuri și cu mâna pe un pistol cu apă plată.