Vasile FETESCU
BĂTRÂNUL
(portret în tonuri gri)

Nămeţit de ani
şi neputinţă,
Cu nădejdi puţine
şi bună-credinţă
Cu poverile sorţii
purtate pe grumaz
şi pecetea vârstei
încrustată pe obraz,
Însingurat şi obidit
De bucuriile existenţei
văduvit,
Cu trebuinţele vieţii
în impas,
Bătrânul îşi trăieşte
puţinele zile
ce i-au mai rămas.

EPITAF

Tu
în veşnicie ai plecat
şi ne-ai lăsat
orfani
de-a ta iubire
şi de ocrotire.
Căldura inimii tale
de mamă
şi de soţie devotată
nu o vom uita
niciodată.
Acum,
la mormântul tău
ne adunăm
şi ne rugăm
bunului Dumnezeu
ca neuitarea
să te însoţească
şi sufletul să ţi-l
ocrotească

BAT CLOPOTELE

La biserica din deal,
în prag de noapte,
Clopotele bat, cu jale,
a moarte
Îl plâng pe cel plecat
în veşnicie
Şi casa rămasă tristă
şi pustie