POST FESTUM – Săveni, 10 Noiembrie 2012
Lansarea monografiei ,,Săvenii după 465 de ani. Studiu geografico – istoric”

Îndrăzneață și la obiect a fost alocuțiunea primarului orașului, Relu Târzioru, la deschiderea acestui eveniment cultural de mare importanță pentru comunitate locală, dovedind prin vorbă și faptă că rolul principalului diriguitor al obștei este și acela de a stimula și promova cultura: ,,Sunt pus aici, la cârma oraşului Săveni, tot de către cetăţeni, de către Dvs. pentru a netezi uşor, uşor activităţile culturale, activităţile copiilor, ale pensionarilor, pentru a crea un climat corespunzător de viaţă, un climat civilizat în oraşul Săveni”.Și… Domnul Târzioru a continuat cu o dorință: ,,următoarea carte a profesorului Ilie Avârvări să fie lansată la inaugurarea următorului obiectiv din strategia primăriei – reabilitarea clădirii vechiului cinema, care va fi un spaţiu modern dedicat activităţilor culturale, o transformare care are la bază dorinţa de a reda săvenenilor locurile copilăriei.”

Şi, pentru că aşa cum edilul, amfitrionul acestui fapt cultural, a mărturisit, ,,mâna primarului e cea care se simte şi nu se vede”, dezbaterea culturală a continuat sub bagheta ,,Vocii Academice a Başeului”, prof. Georgică Manole, redactorul-şef al Revistei Luceafărul (Botoșani). In misiunea Domniei sale de moderator al confruntărilor de opinii, așa cum e normal la lansarea unei cărți, a ținut mai întâi de toate să aprecieze apariția editorială și munca celor care au provocat-o: ,,Mereu am avut un respect deosebit pentru monografişti. E drept că respectul vine, de undeva, dinspre Dimitrie Gusti pe care l-am studiat mai ales la nivelul de metodă, admirând la el felul mobilizator în care şi-a pliat filozofia pornind de la doar două concepte: voinţa – din psihologie şi voluntariatul – din sociologie. Zona Săveniului nu a dus lipsă de astfel de personalităţi, numindu-i aici pe Aristotel Crâşmaru, Filaret Aprotosoaiei, Iosif Naghiu, Ioan Canciuc, Constantin Cojocaru, Gheorghe Burac sau Dumitru Pancu. Aerul plin de spirit creator al satului Borolea a făcut ca la onoranta enumerare să se adauge şi Ilie Avârvări. Nu e tocmai întâmplătoare legătura între cele două toposuri. Săvineanul Platon Ciucă a pus bazele învăţământului la Borolea şi, de-a lungul timpului, mulţi localnici au demonstrat că omul trimis de dumneavoastră a avut mână bună.

Urmărindu-şi vocaţia de cercetător, Ilie Avârvări şi-a dat seama că Săveniul este un spaţiu încărcat de istorie. Ieşirea din singurătatea impusă o face azi cu cea de-a treia carte, un produs al nopţilor şi zilelor de aplecări asupra documentelor de arhivă, cu scopul declarat de a reconstitui şi a oferi oamenilor acestui oraş istoria sa şi personalităţile de aici.
Orice monografie, ca rezultat al muncii pe documente, îl obligă pe autor să apeleze la gândirea critică în cele două dimensiuni ale sale: socială şi pragmatică. Cititorul acestei cărţi va constata că primează dimensiunea socială evidenţiată prin multele acte de solidaritate cu toposul, dar mai ales prin permanenta preocupare de a scoate în prim plan sentimentul apartenenţei la grupul din care face parte, în speţă, oraşul Săveni. Gândirea critică excelează în capitolele atribuite evreilor şi perioadei comuniste, unde întâlnim opinii independente de ale altora, dar şi o preluare critică a surselor citate, cum ar fi „Majoritari şi minoritari în târgul Săveni” de Florica Nechifor.
Structurat pe un tipar consacrat şi beneficiind de o logică mai mult clasică, studiul profesorului Avârvări respectă adevărul (factologic) prezentat brut de documente, mare parte nebeneficiind de interpretări şi nuanţe. Rămân la ideea că „Săveni după 465 de ani” este o carte utilă spaţiului românesc.”

Din ce în ce mai prezent în activităţile culturale pe coordonata Agata – Săveni este și prof. Mihai Belecciu, care de această dată a ţinut să vorbească auditorului despre legătura specială cu profesorul Ilie Avârvări: ,,A fost profesorul copiilor mei şi am fost profesorul copiilor lui. Şi astfel, reciproc ne-am completat. Cât despre Săveni, s-au mai scris lucrări, dar acestea au fost de mici dimensiuni şi au văzut doar parţial ansamblul problemelor unui oraş. Lucrarea care se lansează astăzi este ca proporţii de o anvergură fără precedent. Domnul profesor Ilie Avârvări, ca un adevărat bijutier, a scotocit prin toate sertarele vieţii culturale, politice, geografice, economice, etnice, etnografice, şi tot aşa mai departe şi a adunat un volum imens de informaţii (…) într-o excelentă ediţie – cu hărţi impecabile şi fotografii”. Şi mai mult, a ţinut să felicite autorul pentru anii din viaţă pe care i-a dedicat cercetării pentru a câştiga ,,boaba de rouă a nemuririi”, pentru că o carte îţi asigură mai mult decât celelalte această şansă.

A urmat apoi aprecierea profesorului Gheorghe Burac, un monografist convins, aşa cum l-a apreciat prof. Georgică Manole. Acest ,,nerv al coloanei culturale din Valea Başeului”, Gheorghe Burac, este cel care a servit drept model celor dornici, din această zonă, de a-şi publica cercetările şi de asemenea este cel care a intersectat destinele noastre editoriale cu cele ale profesorului Ilie Avârvări. În calitatea de pater familias, cuvintele profesorului au fost direct pe subiect, abordând dintr-o perspectivă profesionalistă – critică fiecare capitol din carte, pentru a mărturisi sincer la final: ,,Ei bine, domnule profesor, capitolul ,,Folclor” l-aţi făcut mai bine decât mine.” Şi mai ales şi-a manifestat susţinerea către distincţia oferită autorului de ,,Centrul de radiere culturală din Botoşani”, şi anume cea de Magister Ludi – ,,un magister deosebit, nu ca toţi învăţătorii, ci cel care face parte din elita de astăzi”.

Mai departe, cercetătoarea prof. dr. Alice Pisică Donosă, baștinașă a acestor locuri, a mărturisit că ,,Nu este prima dată când participăm la lansarea unei cărţi cu atâta documentare, din multiple puncte de vedere. Este o carte excepţională, care tratează o zonă geografică deosebită”, o zonă pe care însuşi doamna profesoară a studiat-o din punct de vedere ecologic cu ani în urmă. Drept pentru care aprecierile Domniei sale la adresa autorului au fost sublime: ,,Este o muncă titanică. Şi să ne amintim că Iorga a spus: Ce scriţi este cel mai mare lucru, pentru că documentul atestă vechimea noastră pe aceste plaiuri. Dacă ne-am imagina cât de mult timp şi efort intelectual a alocat această familie Avârvări, Ema şi Ilie, de care suntem mândri, nu numai dvs. săvenenii, ci întreaga noastră familie. (…) Iar domnul Ilie Avârvări a fixat jaloane de neuitat pe nisipurile mişcătoare ale timpului”.
(Pentru audio accesați: http://www.youtube.com/watch?v=yvPd4CK9HlE )

Şi pentru că la orice la lansare apar şi mici suprize, neprevăzutul l-a constituit intervenţia scriitorului Nicolae Sandu, săvenean de origine, dar destul de puţin cunoscut în lumea actuală a oraşului, ce cu emoţie şi lacrimi şi-a amintit de prima învăţătoare, Doamna Popovici, de casa judecătorului Straus, de părintele Honciuc, de directorul Lungu – ,,ce ne-a vorbit pentru prima dată de război”.

,,Oraşul cunoaşte în continuu suflu înnoitor, vizibile modificări în bine, pentru care vinovaţi, în primul rând, sunt cei din trupa de conducere a oraşului” – sunt cuvintele prof. Constantin Cojocaru. Cât despre d-l Profesor Ilie Avârvări, bunul său prieten, acesta ni l-a prezentat ca „un tip de om foarte muncitor, care s-a străduit în întreaga activitate să dea tot ce poate pentru formarea generaţiilor viitoare. Mai mult, a avut permanente preocupări pentru viaţa social-culturală a oraşului şi de tânăr a avut preocupări de cercetare, de cercetare ştiinţifică”, iar această nouă lucrare „este într-o ediţie foarte bine realizată, şi tehnic, şi estetic, şi ştiinţific, îmbogăţind mai ales partea geografică, în condiţiile în care chiar se simţea nevoia de a se lărgi problematica geografică a zonei”. Iar „ceea ce capătă o amploare deosebită în lucrarea domnului profesor este istoricul insituţiilor săvenene, şi mai ales a celor cultural-artistice”.

Prof. Ilie Avârvări, autorul volumului, care aniversează acum şi 50 de ani de căsătorie, ne-a făcut cunoscut că ,,Greu mi-a venit pentru a parcurge mai ales acele drumuri care nu prea au fost bătătorite de altcineva. Dar, mulţumesc înaintaşilor care au făcut şi care au avut asemenea preocupări”. Iar în acest sens, mulţumirile au fost adresate d-lui prof. Constatin Cojocaru, prof. Mihai Belecciu, preotului Ioan Canciuc, colectivului de profesori de la Iaşi, lucrătorilor de la Biblioteca din Iaşi şi multor alţii. Şi a ţinut să mulţumească din toată inima pentru că ,,Astăzi, la Săveni, am văzut o sală de intelectuali, dornici de a afla şi alte lucruri pe care nu le ştiu despre Săveni”.
(Pentru audio accesați: http://www.youtube.com/watch?v=yEJRbGmK1Dw)

Şi, cum dictează ,,obiceiul casei”, în final redactorul-şef, Georgică Manole, a înmânat d-lui prof. Ilie Avârvări, d-lui prof. Dumitru Pancu şi d-nei prof. Ema Avârvări ,,Certificatul de membru cofondator al Clubului Cărţii Agata”, pentru deosebita contribuţie adusă la cunoaşterea zonei şi afirmarea identităţii oraşului Săveni.

„Meritul pentru tot ce s-a întâmplat astăzi aici, un fapt cultural deosebit, îl are domnul profesor Ilie Avârvări şi domnul primar Relu Tîrzioru”, după cum a afirmat directorul Editurii Agata, Ion Istrate, mai ales în condiţiile în care editura s-a aflat pentru a doua oară la Săveni, alături de Ilie Avârvări. Directorul Editurii Agata, Ion Istrate, a înmânat certificatele pentru ,,Contributor ad Librum”, pentru recunoşterea sprijinului financiar adus, d-lui Relu Târzioru, Consiliului Local şi d-lui ing. Mihai Tincu, deoarece cartea, pe lângă latura sprituală, de concepere, are şi o latură materială: ,,autorul plămădeşte cartea, editorul vine să îmbine două elemente, căutând şi partea materială. Noi am găsit această parte materială prin sprijinul domnului Relu Tîrzioru”, unul ,,din puţinii primari cu aplecare către fenomenul cultural din comunitate”.