Pe-o rază însorită s-au așternut
Lungi răbdări.
În unison ne confruntăm
Cu „a vrea” și „a spera”,
Unduite către infinit.

În glasul vrabiei ce cântă,
Stă să se nască o nouă primăvară.
„Dar numai de-ar veni odată”,
Strigam noi, rasfirându-ne în timp,
Printre razele de soare.

(Ionescu Victor Octavian – 08.03.2022)