Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Privesc spre cer (sonet)

Autor: lnvitaţie la lectură

Privesc spre cer

– Sonet –

 Privesc spre cer ca în albastrul ochilor
cules din cer şi-adus la tine pe pământ;
cum sfinţii-şi pun să poarte aură de sfânt,
l-ai pus să-mi văd făptura-n oglindirea lor.
 
Privesc spre cer de parc-aş face-un legământ
că de acolo-n nopţi senine se cobor
atâtea stele care până-n ziuă mor,
lăsându-ne dumnezeire pe pământ.
 
Privesc spre cer cu sete de albastru,
să se pogoare din senin Fortuna,
să fim doar noi sub cer, să fim totuna.
 
Îmi voi purta ca pe un dar cununa,
mă voi ruga cu rugă de sihastru,
privind spre cer cu sete de albastru.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare