Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Privesc spre cer (sonet)
Privesc spre cer
– Sonet –
Privesc spre cer ca în albastrul ochilor cules din cer şi-adus la tine pe pământ; cum sfinţii-şi pun să poarte aură de sfânt, l-ai pus să-mi văd făptura-n oglindirea lor. Privesc spre cer de parc-aş face-un legământ că de acolo-n nopţi senine se cobor atâtea stele care până-n ziuă mor, lăsându-ne dumnezeire pe pământ. Privesc spre cer cu sete de albastru, să se pogoare din senin Fortuna, să fim doar noi sub cer, să fim totuna. Îmi voi purta ca pe un dar cununa, mă voi ruga cu rugă de sihastru, privind spre cer cu sete de albastru.Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania