PUIUL DE RÂNDUNICĂ

           Într-o zi de vară caniculară

           Am auzit un zgomot provocat de-o izbitură,

           Era zborul unei vietăţi cu pană lucioasă

           Care a îndrăznit să intre-n casa noastră.

           Era un pui de rândunică rătăcit

           Fiind sigur că spre cuibul său s-a grăbit

           S-a aşezat pe jos unde era răcoare

            Căci acolo simţea podeaua sub picioare.

            Privind în jur îşi rotea capul speriat

           Ca şi când din ghearele unui şoim a scăpat,

           Stătea atent şi respira precipitat,

           Aerul dimineţii proaspăt,înmiresmat.

           Cu apă de la robinet a fost udat,

          Câteva picături în cioc i s-au strecurat,

          Din starea bizară repede s-a trezit,

          Inima micuţei vietăţi a revenit.

         Mulţumit de amintirile plăcute

         S-a înălţat apoi în aer ca un fulg,

         Bătând din aripi ca o adiere de vânt,

         Plutind pe-ale vântului delicate unde.