Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Răspuns generozităţii:
Alături de Luceafărul cu bucurie şi sănătate…

Primit pentru publicare: 30 Apr. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 01 Mai. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Anul acesta, 2019, ziua  de 28 aprilie, la mine se încadrează în totul cum spunea , oracolar, acum câteva zile în urmă, revista LUCEAFĂRUL – sub semnătura conducătorului ei domnul ION ISTRATE,  dar şi cititorul ei, creatorul de cuvinte, atent cântărite, la timp sosite la mine, domnul JAN TRISTEA, care,  „din întunericul” nebănuit prin care păşesc, încearcă şi reuşesc, ca şi în anii din urmă, să-mi facă o bucurie, aţi reuşit să găsiţi pentru sufletul meu o „porţie de lumină” care mi s-ar cuveni, ca celui care, alături de Cenacliştii de la distanţă – cu cele 15 volume antologii pe o temă dată, plus altele 8 „Istorii,comentarii, miscelanea”  ediţie continuatoare, facem şi noi, alături de cei de-acasă, ca revista noastră Luceafărul care ne găzdueşte cu prietenie aleasă, să fie şi să reuşească ceea ce îşi propune, să răspândească lumină, concomitent venită prin Domnul de la Ierusalim.

Faţă de gestul redacţiei pentru mine, aniversatul, dar şi un fel de gânditor al ANTOLOGIILOR, aduc respectuoase mulţumiri domnului Ion Istrate, directorul, care nu uită, domnului Jan Tristea care – parcă anticipat şi necesar – se va înţelege mai târziu şi asociativ ce vreau să spun, îmi toarnă în suflet cuvinte vindecătoare – şi pe care, după obiceiu-mi le voi veşnici – , de asemenea, emit gând de recunoştinţă şi preţuire pentru domnul General Constantin Niţu, Bucureşti, mereu atent şi sensibil la contextul evenimentelor.

Asemenea gesturi instituţionale şi personale sosite la mine cu atâta generozitate, în momente care nu se pot descrie în cuvinte, deocamdată, îmi crează datoria de conştiinţă şi suflet să  promit –conform aşteptărilor – celor la care m-am referit dar şi cititorilor, că al meu gând şi condei nu vor obosi şi, până în ultima clipă, îmi voi expedia informaţiile, ajutat de cenaclişti,  acolo unde trebuie, la LUCEAFĂRUL, la Botoşani, rămânând permanent lângă MIHAI EMINESCU al nostru,

Alături de LUCEAFĂRUL şi EMINESCU, cu bucurie şi sănătate…

                                                        Ion N. Oprea, la început de Mai, 2019