RĂZBOIUL,TĂVĂLUG DE FOC
Autor: Teodor Epurelnvitaţie la lectură
Peste tot se aud sirenele,
În oraşe cad rachetele,
S-au aprins casele,
Oamenii părăsesc locuinţele.
.
.
Ştirele-s tot mai scandaloase
Din nefericire periculoase,
Căci provoacă multe victime
În urma deciziilor agresive.
.
.
Lacrimile grele nu pot să spele,
Mizerii,războaie,imperii,
Căci acel moment de disperare
Are gust de iad pe cerul gurii.
.
.
Sub tancuri,puşti şi mitraliere
Ca spicele de sub secerători,
Puzderii de oameni au căzut,
Pământul cu sânge l-au stropit.
.
.
Tăvălugul de foc şi de sânge
A lăsat oraşe pârjolite,
Gropi şi tranşee părăsite,
Cimitire pline cu morminte.
.
.
Vieţi fără cruţare a nimicit,
Un întreg popor a năucit
Căci războiul cere carne şi sânge
Şi ochi ca să avem cu ce plânge.
.
.
Războiul e maşină uriaşă
Care toacă şi mănâncă viaţă,
Provoacă suferinţe greu de-ndurat
Iar pe alţii în aur i-a scăldat.
.
.
Din sângele pe pământ stropit
Macii roşii pe câmpuri au răsărit,
Florile de sânge au acoperit,
Lanul de grâu,vara,îngălbenit.
.
.
Macii răsar şi mereu înfloresc
Să ne spună clar tot ce doresc,:
„E timpul să nu mai vărsăm sânge
Că totdeauna ochii vor plânge”.
.
.
Oamenii sunt obosiţi de nesomn
Căci războiul şi somnul le-a răpit,
Luni,zile întregi au flămânzit
Aşteptând războiul să ia sfârşit.
.
.
Ne rugăm cu toţii din cer să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă,
Să închidem ochii şi să visăm
De dureri şi suferinţe să uităm.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
