Prin frigul suferinţei aleargă în neştire
Mulţimea îngrozită de crudul lor duşman,
C-a îngheţat în suflet şi lacrima durerii,
Când acest secol urlă că este mai uman.

Vezi mame îndurerate şi-alăturea copiii
Ce de pe vatra casei războiul îi alungă
Şi disperaţi se ndreaptă la graniţe vecine
Că nu mai au putere şi lacrimi să mai plângă.

E un infern ţinutul de dincolo de Prut
Şi alte păsări zboară pe cerul înnorat,
Sub groaznice şenile, azi visul e strivit
Şi ţara-i mbrăcată în haina de soldat.

Ne doare până-n oase durerea care doare
Şi nu avem cui spune, decât lui Dumnezeu,
Să pună capăt urii şi râvnei de putere
Ce –i face omenirii doar răul cel mai rău.