Restanţe…

Anul 2012 îşi derulează cu repeziciune ultimele file. E vremea colindelor şi a urărilor de bine, de sănătate şi rodnicie. Este şi timpul bilanţului de peste an. Şi, aşa cum pe la geamurile caselor de români se adună cete de colindători sau de plugari, aşa şi pe masa mea s-au cam adunat tomurile rodite de harnici şi pricepuţi meşteri ai condeiului/cuvântului. Mărturisesc faptul că toate cărţile achiziţionate din librării sau primite de la chiar autorii acestora au constituit motive de reală bucurie şi încântare. Fiecare carte a fost, la timp şi cu atenţie, citită! S-ar fi cuvenit să şi scriu, (mai prompt, la timp!), despre ele. Nu s-a întâmplat lucrul acesta. Şi nu neapărat din delăsare, ci dintr-o altă ordine (subiectivă, desigur) a… priorităţilor.
Dar, nu numai despre cărţi nu am scris. Nu am scris nici despre „întâmplările” culturale/ştiinţifice la care am luat parte. Nu am scris, de pildă, despre o acţiune ştiinţifică de anvergură naţională, care a avut loc, la începutul lunii decembrie, la Botoşani. Acţiune la care nu doar am participat, ci m-am numărat (şi) printre organizatori. Este vorba despre Conferinţa Naţională de Matematică „Acad. Octav Onicescu – 120 de ani de la naştere”. Cu reduse şanse de reuşită, poate, voi mai recupera/ îndrepta câte ceva, în cele ce urmează…