Revista-n versuri

 

Revista–n versuri

 

Sosi Luceafărul (de Sus) –
Şi nu din întâmplare
Să-ncep lectura mi-am propus
Cu un articol tare!

Ce după titlu îl văzui
Cu-aplauze şi-ovaţii
Ce l-au cinstit pe Dumnealui
Poetul astei naţii.

Eminul drag – hăt, la Sidney,
În urmă c-un deceniu,
Când nişte fraţi, dragii de ei,
Cinstiră al său geniu

Cu un volum tradus decent
Şi prezentat cu fală
Ei, da, în plen de Parlament
Din ţara australă

Şi-astfel luci pe boltă iar
Cel care, dintre astre
Dă încă-un lustru tutelar
Eternităţii noastre

Un lucru ţin a mai nota
Traducerea-i măiastră
Glossa răsună-aşijderea
Ca-n dulce limba noastră…

Revista nu e, vă pot spune,
Din cele cucuiete
Precum Luceafărul ce, june
Îl buchiseam cu sete

C-acela s-a lăsat sedus
De cata-lini şi -line
Ba către nord, ba către vest
Ba-n dimineţi senine

Cât despre cel mijind în zori
Ca-n noapte o scânteie
Acela-i pentru autori
Cu-alură empiree

Aista ce-l vedem acum
Nu-i corp ceresc rahitic
E-un astrodont ce scoate fum
Cam incorect politic

Că uneori vom mai găsi
Prin dânsul şi licenţe
Precum acel „nu zgândării”
Nu ţine de esenţe…

Esenţialul e sublim:
Trăim literatura
Tastând cu sârg la ce gândim
Când alţii dau cu gura

Şi-n timp ce-aceia vând gogoşi
Noi, cu statornicie
Lui Eminescu credincioşi
Îi suntem, pe vecie

Suntem datori – marturisesc
Nu ştiu o altă cale –
Luceafărului eminesc
Unicităţii sale!

(Prezentare din ciclul „Dar din dar literar” – parte din volum in pregatire)