Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
SCRIITORUL
- .
- Scriitoru-i truditor
- Într-o ocnă de cuvânt
- Şi, prin munca lui de zor,
- Prinde-un gram de cer şi sfânt.
- .
- Mai găseşte şi sfioase
- Dimineţi de catifea…
- Şi pietrişuri luminoase,
- De idei, de vis, de stea…
- .
- .Tot în ocna ce-o străbate,
- Sfredelind cer şi pământ,
- Dă şi de singurătate,
- Căci e singur în cuvânt…
- .
- Ocna lui înrobitoare
- Are flăcări şi suspin,
- Multe mări, multă culoare,
- Care lui îi aparţin.
- .
- E legat fără osândă,
- E şi liber pe cât vrea,
- Vânător ce stă la pândă,
- Ce ocheşte stea cu stea.
- .
- Libe.r şi-n acelaşi timp
- Un ocnaş este pe viaţă,
- Trecând vămi de anotimp,
- Plătite doar cu speranţă.
- .
- Şi, fiind de neoprit,
- Nu-şi termină lucrul lui,
- Nici când noaptea a venit,
- Pe-altarul cuvântului.
- .
- Şi-are tot ce-i necesar,
- Iar din ocnă nu mai pleacă,
- Până n-a scos şi un dar
- Şi-un izvor ce nu mai seacă…
- .
- N-are ceas – hotar de vreme,
- Căci în ocnă se afundă…
- Şi se bucură, se teme,
- Preţuind orice secundă.
- .
- Iar când noul dar e gata,
- Ancoră a visului,
- El deschide din nou poarta,
- Ce-l duce spre ocna lui…
- .
- Şi, spre galerii mai noi,
- Sfredeleşte pe cât poate,
- Dând de soare, dând de ploi…
- Şi, iar, de singurătate…
- .
- Strânge iarăşi dimineţi,
- Zări, lumini, întruna cată,
- Strânge sute de vieţi
- Şi le leagă de-a sa soartă.
- .
- Şi, dacă se mai întoarce,
- Între margini de pământ,
- Alte planuri el îşi face
- Despre ocna din cuvânt…
- .
- Şi, apoi, grăbit, grăbit,
- Caută a ocnei poartă…
- Şi e iar de negăsit
- Şi… singur în a lui soartă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania