Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
SE COC STRUGURII
Dealurile în auriu vătuite,
De ploile mărunte mângâiate,
În fiecare toamnă ne-ncredinţează,
Strugurii bronzaţi spre cramă oscilează.
E un semn învechit al vieţii noastre
De când fluierul lui Pan, tracul, răsuna departe,
De când Dionisos, tracul, cu ai săi s-a întâlnit,
Anunţând că rodiile s-au împlinit.
E un semn că aici de milenii suntem,
Dealurile cu vii mereu le cultivăm,
Şesurile calde şi bogate le însămânţăm,
Pe văile luminoase şi aprinse hăulim.
Se coc strugurii! Se aud cum se-nfrăţesc
Cu vânturile proaspete se răcoresc,
Cu ploile mănoase se înveselesc,
Cu razele soarelui se încălzesc.
Graurii grăbiţi şi răsurile se-aud
Coastele viilor bogate-nvăluind,
Istovitor de dulce spre ele chemând
Întreaga lume s-o vadă culegând.
Se coc strugurii toamna!Se anunţă-mplinirile,
Toate paharele goale vor fi pline,
Atât pentru cei care-n teascuri au strivit
Cât şi pentru cei care-n vizită-au sosit.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania