Speranța neagră

Speranța neagră

Cineva și-a uitat visele acasă și plânge,
gândurile golite de conținut așteaptă,
când pleci prea departe nimic nu te mai apropie
stai închis în tine și scoți aburi pe gură
numai bucurie nu scoți,
doar un amar care face din iubire un chin.

E neagră speranța de rezultate palpabile
Inima rămâne lovită de însingurare.

Nu știu cum am gândit saltul,
dar îmi amintesc povestea altora,
am strâns în mine toate neîmplinirile de aici
și am plecat să extind totul printre străini
încât am rămas cu sufletul rănit și pustiu.