Sub piele lavă,foc si nebunie.
Nu știu de esti de vină tu sau vinul…
Prin toate stările,o simfonie
Îmi curgi prin vene ca nebunul.

Prin tălpi,prin degete,prin coapse
Ca versurile lui Nichita
Ascunde vălul de mătase
Nimic din tot ce e ispita.

Ti-am înțeles tăcerile
Mai bine decât toate vorbele la un loc.
Ne-am înțeles plăcerile
Si-am ars in cel mai dulce foc.

Să nu vorbești despre noi,
Sa nu vorbești despre iubiri.
Când am rămas atât de goi,
Pierduți printre simțiri.

Sa nu vorbești de ale noastre
Că-s toate vechi dar dor ca noi.
Plimbări nocturne printre astre
Dar talpa, plină de noroi.

Pașii murdari și apăsați,
Pe ultime fotografii.
De egoism ușor mânați,
Rămași acum, goale stafii.

Căci din atatea cate-n lume,
Noi am ales uitarea.
Si asteptam sa ne consume
Si focul si-apoi marea.