Stelian PLATON: A câta risipire

A câta risipire

Un pescăruș cernit cu ceruri se adapă,
Degustă amăgit apusul mort din apă,
Din lungi aripe scapă sonuri dantelate
La geam Iisus Hristos cu degetul îmi bate.

Se-adună zorii parcă-n straie de hermină,
Din coasta răstignită-a răsărit lumină.
Plutește un madrigal pe tainice clape
Precum piciorul sfânt, care venea pe ape.

Va fi din nou o cină şi iar taină mare
Şi trădătorul altul plătit de alt păgân;
A câta risipire şi grea crucificare,
Mai poţi răbda, Iisuse-poporule român?!