Ştrengăreşte

 O fată mână gâştele la râu,

pe unde iarba de şopârle-i ‘naltă;

eu, ştrengăreşte, printre degete-o privesc

cum toată tinereţea-ntr-însa saltă.

Şi-aşa îmi vine-o piedică să-i pun,

să cadă moale-n iarba de mătasă,

să mă împiedic şi să cad şi eu,

iar ea, nu fie tare mofturoasă.