fortuna labilis

între gând și cuvânt e o țară
brobonită de vulcani noroioși,
ce mister, ce noroc să apară
uneori acești nuferi frumoși!

între noi e o țară tăcută
traversată de limburi de foc,
iubire târzie, din cenușă crescută,
înflorind – ce mister, ce noroc!

între mâine și ieri e-o tarabă,
unde târguim un dram de soroc,
pe fugă trăim, dar visăm fără grabă,
ce mister ni s-a dat, ce noroc!

între-am fost și vom fi e pustia
în  care moartea își face zăbavă,
ce mister, ce noroc, poezia
luminând în tempo de-agavă!