Te văd şi-acum la ţărmul mării

Te văd şi-acum la ţărmul, aşteptând,

Să stăm o noapte ascultând talazul mării;

Că n-am venit şi-ai aşteptat plângând,

Voi duce-n stânjen glasul supărării.

Şi-atât ai vrut să vină de la mine:

O noapte, doar o noapte, nu mai mult, de pace;

Să stăm strânşi unu-n altul ca-ntr-o carapace,

Ca un proverb cu dramul de noroc şi bine.

Am revenit după mulţi ani la plaja mării,

De data asta, eu te aşteptam să vii

Pe valuri de maree, de prin necuprinsul zării

Dar drumul de re-ntoarcere, poate nu-l ştii.

Împuţinat şi gârbov, mi-aminteam de tine;

Treceau atâtea fete ce mi se păreau năluci.

Şi tu poate-ai trecut uşor pe lângă mine,

Dar eu aveam în ochi doar chipul tău de-atunci.

Articole asemănătoare