Poemul lui Jan Tristea, Tristețe de toamnă, e un creativ excelent!
Autorul a reușit să împletească în mod elegant metaforele și simbolurile unei gândiri profunde stăpânită de trăirile unor fapte întâmplate și lucruri făcute în viață, conferind o atmosferă nostalgică și melancolică. Imaginile poetice, precum „cristalul toamnei” și „călcâiul lui Ahile”, aduc un plus de profunzime și rafinament versurilor sale. E plăcut surprinzător, cum a integrat contrastul dintre „viața dulce” și suferințele trecătoare, aducând în prim plan temele existențialiste. De asemenea, imagistica nocturnă și referințele la stele și vise risipite adaugă o dimensiune filosofică și introspectivă. Este un poem care captivează și invită la reflecție, iar alegerea cuvintelor și structura versurilor sunt bine echilibrate. E o lucrare poetică reușită!

Lectură: https://luceafarul.net/tristete-de-toamna