Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
TIMPUL ASPRU REPEDE TRECE
În văzduh dăinuie o linişte deplină,
Peste tot miroase a pâine şi a sulfină,
Norii fără urmă se rostogolesc-n vânt,
În depărtări se aud clopotele bătând.
Amiaza ca o cămaşă aprinsă plutea,
Roua neliniştii în mine cutremura,
Vântul îşi deschidea cărări prin băltoace,
Timpul aspru şi călduros repede trece.
Sub cerul înalt cu flori multe bombardat
Capul pe umărul tău mi l-am aşezat,
O zi întreagă am stat şi am încercat
Să-ţi desluşesc trupul tău frumos şi fermecat.
Mereu mă frământa gânduri liniştitoare
Când ochii tăi se prefăceau din stele-n soare,
Mâna mea o lăsam pe fruntea ta tremurând
Să te mângâi cu privirea şi cu dor arzând.
Iubirea ta nu era decât o forţă
Ce mi-a pâlpâit printre urechi ca o torţă
Şi nicicând în lume nimeni n-a descoperit
Când eram cu tine atât de fericit.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania