TIMPUL ASPRU REPEDE TRECE

În văzduh dăinuie o linişte deplină,

Peste tot miroase a pâine şi a sulfină,

Norii fără urmă se rostogolesc-n vânt,

În depărtări se aud clopotele bătând.

Amiaza ca o cămaşă aprinsă plutea,

Roua neliniştii în mine cutremura,

Vântul îşi deschidea cărări prin băltoace,

Timpul aspru şi călduros repede trece.

Sub cerul înalt cu flori multe bombardat

Capul pe umărul tău mi l-am aşezat,

O zi întreagă am stat şi am încercat

Să-ţi desluşesc trupul tău frumos şi fermecat.

Mereu mă frământa gânduri liniştitoare

Când ochii tăi se prefăceau din stele-n soare,

Mâna mea o lăsam pe fruntea ta tremurând

Să te mângâi cu privirea şi cu dor arzând.

Iubirea ta nu era decât o forţă

Ce mi-a pâlpâit printre urechi ca o torţă

Şi nicicând în lume nimeni n-a descoperit

Când eram cu tine atât de fericit.

Articole asemănătoare