• M-am hotărât să îmi ucid tăcerea, apoi s-o târâi printre voi. Voi, ce mi-ați stârnit-o! O iubeam și ea îmi hrănea ideea.
• Ideea de-a fi singurul pe care ea îl știe, o idee destul de bună, solitară și poate puțin excentrică….
• Și voi, voi ce îmi umpleți timpul cu nimicuri, utile azi și mâine nu. Voi ați râvnit-o, ba chiar mi-ați cerșit-o.
• Eram pe atunci un desfătat al vremii ș-un îmbătat de propriile mele cuvinte, alergând de la un citat la altul pentru a-mi potoli foamea de popularitate.
•  Dar cum nu e bine când e bine, a fost suficient să am o noapte fatidică în care durerea interioară, sufletească să-mi ceară o atenție sporită și cuprins de propriul meu eu, ea, tăcerea, să mă părăsească ca pe un mire prea beat să recunoască cu cine s-a culcat în noaptea nunții. M-a părăsit lăsându-mă între o mie de cuvinte necuvântătoare.
• Un adevărat abecedar de fapte prescrise, fără silabe inocente față de autorii necunoscuți ai vremii.
• Tăcerea a fost pentru mine amanta cea mai discretă ce mă urma și în pat dar mai ales acolo unde singur nu mai eram sigur. Ea îmi calma sinusoidalele cerințelor mele ambigue în timp ce eu cochetam cu sforăitul arogant dar discret al nopții. M-a părăsit pentru un alt suflet mai ieftin, dar poate mult mai ascultător și rece.
• A trecut vremea și s-a întors din nou la mine, dezamăgită de mulțimea de ifose pe care le-a primit, mințindu-mă.
• A revenit sub pretextul că eu ,eu sunt o necesitate  a momentului. Așa că m-am hotărât s-o ucid într-un discurs psiho-social, spus pe peronul gării după ce trenul vieții tocmai a plecat. Așa voi deveni unul din milioanele de ucigași ai tăcerii și nu ultimul.
• Vă las în tăcere !

ROMULUS U               23 -10 -2024