Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Ultimul sfârșit

Primit pentru publicare: 14 Dec. 2019
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 15 Dec. 2019
© Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Ultimul sfârșit

Mai întâi, se iau câteva cruci de piatră. Se înfig în pământ.
La adâncimi la care nici măcar umbrele nu mai pot ajunge;
aparențele celor ce rămân afară, chiar deasupra surpăturilor.

Mai apoi, din alte depărtări, se aduce un altfel de pământ.
Mult mai greu decât boiurile amintite. Cadaveric și reavăn.

Se astupă cu el tot vidul păstrat pentru extinderea aerului.
Îndeosebi, în locuri citadine. Unde spațiul nu se mai dilată
la fel de mult ca acolo unde încă se mai simte nevoia
de a se atinge ceva. Chiar și numele gravate pe pietrele reci.

Ulterior, se recurge la înlăturarea siluetelor în surplus,
demne de a denatura adevărul trecut. Se uită totul.
Ca și cum niciodată nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit,
demn de a se ține minte îndeosebi în ceasuri de cumpănă.

Acum, când umbrele crucilor scoase din pământ,
atinse, par aspre și reci. Ca pietre bărduite,
abandonate undeva la marginea drumului
ce nu mai duce, pare-se, nicăieri.

Nici măcar înspre spații de văzduh dizolvat de vânt;
aer mai dens decât fumul, decât umbra unicului ins
așteptând sfârșitul; întrebându-se dacă pe întregul pământ
a mai rămas cel puțin un om,
un singur om capabil de a-și aminti
cel puțin vreo rugăciune. Ultima.

„ …ca să pot să mor“, își zice în gând insul.
„Ca să pot să mor și eu într-o zi“.