Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
VÂNTUL
Vântul neliniștit agită salcâmii,
Doboară la pământ holdele,ciulinii,
Perdelele ferestrei le răsucește,
Varul scorojit de pe zid îl dezlipește.
.
Obloanele închise le despică,
Prin aleile înflorite se plimbă,
Țipă pe câmpurile nemărginite
Ca o păsăre pe cer se învârte.
.
E vântul ce încălzește cuvintele,
Sfredelește toate sufletele,
Se oprește în gaura pământului,
Bătătorește potecile gândului.
.
Nu știe ce-i odihna,nici n-o caută,
Împinge pălăria de pai pe ceafă,
Trece pe sub sălcii cu mâțâșori,
Colindă pretutindeni și se scufundă-n zori.
.
E un vânt nervos și mereu uscat,
Răzbate lumea în lung și în lat,
Un adăpost de frunze căutând
Legitimându-și veșnicia pe pământ.
.
Purtat vremelnic doar numai de vânt,
Întâmplător mi-a venit în minte un gând,
Să mai cred încă în nemurirea
Poeziei ce o voi scrie în curând.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania