IOAN MICLĂU-GEPIANU: DOR
_________

DOR

• Mi-e dor de-al mamei mele grai,
• De portul și de cântul ei.
• Câmpia cu-a Miorii plai,
• Revarsă-n soare viu covor,
• Culoarea vetrei azi cu dor,
• Se-adună-n ochii mei!
• Iar de mă rog cuiva acum,
• Mă-nchin l-altarul vetrei tale,
• Oprindu-mă bătrân în drum:
• ”O, cât de tânără ești Țară!
• Cum ași dori să-ți mângăi iară
• Al Florilor petale!
• Sfioasă-n dalba ta câmpie,
• Tu, Mamă a trei frați,
• Recheamă-ți dulcea veselie
• Și nu te întrista!
• ”Căci de tristețea Ta aude Dumnezeu
• Și nu vei suferi, nici eu!”

*

DACĂ-N IUBIRI

• Dacă-n iubiri mi-e visul meu mereu,
• E pentru că în viață, eu am pe Dumnezeu!
• Dacă de-apururi sunt naiv și bun,
• E pentru că-s Român, din neamul meu străbun!
• Iubirea-mi dărui scrierea și fapta,
• Eu nu trăiesc din intrigi, căci calea me e alta,
• Redată mie de-un Străbun!

*

DAR E CLAR…

• Dar e clar…, căci numai fapta
• E-adevărului măsură,
• Iar când una zicem și-alta
• Este calea ce ne fură,
• Ce folos de-a noastre scriei,
• Ce folos de-a nostrii creieri!

*

ALE MELE DORURI

• Ale mele doruri –
• Cărări interioare,
• Ce duc spre blându-mi suflet
• Și-al eu-lui amoruri!
• De versul mă mângâie
• Și muzica mă-nvie,
• E ca să-Ți aduc Ție,
• O, Doamne, mărturie!
• Din toate, simplitatea
• O aflu fond etern,
• În rest luciu extern,
• Străin simțului meu.
• O, Doamne, Tu ești Mintea,
• Eu doar îți ascult glasul;
• Cu inima și pasul,
• Al Tău cânt mă învie!