Plouă încet, liniștitor și sfânt…

 Norii gri, plutitori, morocănoși

În văzduhul cețos de astă-seară,

Se-alungă repede, mereu înghesuiți fiind,

Soptindu-ti la ureche cu vocea ploii

Rece, deasă și măruntă,

Acelasi ”pic, pic, pic” si iarâsi pic……

Dansează-n ritm ca de fanfară, parcă,

Deasupra copacilor înverziti

Ce-si leagănă agale crengile bogate

Fluierând într-una, pe ulicioara udă,

Aceeași melodie din bătrâni:

De dor, pustietate și de jale……

Si-n zborul rândunelelor proaspăt sosite

Din depărtările-nsorite, sfinte, calde,

Plutesc grămadă norii gri

Plini de ploaie, de stropi mici,

Ce se preling din ceruri cenusii

Peste lanurile date-ngălbenit

Cu macii rosii, deja înfloriti.

Plouă încet, liniștitor si sfânt!…..

Mestecenii cu ramurile ude,

Se jeluiesc tăcuți la coltul curtii

În adierea vântului pribeag,

Si-n pragul cernelit al înserării

Ce se asterne-ncet, încet

Peste întregul sat plouat…..

În timp ce eu, tăcută-n jilțul demodat,

Îmi amintesc de tine, iar……