LA PESCUIT

Mă aflasem pe malul unui iaz de baștină,
Rațele bălteau pe oglinda de platină,
Canicula vălurea plantele amețitor,
Peștii erau zăpăciți de-un soare necruțător.
Departe spre apus, firul unui nor alb, întins
Ca un voal de mireasă, dantela cerul deschis,
Soarele l-a sfârtecat parcă în mii de bucăți,
Ce pluteau ușor în văzduh ca niște vietăți.
O rafală scurtă de vânt din senin s-a iscat,
Un bătrân cu sapa în spinare ne-a anunțat:
Vine o furtună cu rupere de nori, taifun,
Și nu veți putea să ieșiți cu mașina la drum.
Eram neîncrezători și-am aruncat momeală,
Iar peștii se îngrămădeau în desaga goală,
Bătrânul începu să pipăie țărâna,
Demonstrând că răcoarea aduce furtuna.
Un vânt violent ne-a smuls undițele din mână,
Stropii mari și grei pe pământul reavăn căzură,
Un trăsnet se înfipse ca o sabie în iaz,
Iar noi ne-am refugiat în auto de necaz!
Am încercat să punem în mișcare mașina,
Roata se afundase în noroi și patina,
Târziu, în amurg am văzut un om care venea,
Cu doi cai înhămați, ținând în mâini oiștea grea.
Era bătrânul care ne-a prevestit furtuna,
Zâmbind ne remorca și ne mustra întruna,
Iar noi mergeam desculț până la drumul asfaltat,
Vorbind de buletinul dimineții ascultat:
Cer senin în toată țara, temperatura în creștere, nu vor cădea averse de ploaie.