Teodor EPURE

Viruşii pribegi mereu aleargă
Aducându-ne un cumplit necaz,
Lăsând pe cei sănătoşi să-şi şteargă
Lacrimile calde de pe obraz.

Mintea ne uimeşte necontenit
Cât de repede s-au răspândit,
Ca o furtună totul au lovit
Pe cei nevaccinaţi i-au-mbolnăvit.

Prin păcatul neascultării
Pierdem viaţa în mod fericit,
Căci la apariţia veşniciei
Omul nostru este osândit.

Viruşii statornici furioşi
Îi vedem în faţă uriaşi,
Iar noi suntem pe lângă dânşii
Toţi nişte pitici neputincioşi.

Toate minţile strălucite
Toţi cercetătorii de apoi
Vor lupta cu greu ca să omoare
Viruşii periculoşi din noi.

În vremuri de restricţii,tulbure,
Virusologii din-ntreaga lume
Vor să ne aducă vindecare
Şi-o viaţă odihnitoare.