Primit pentru publicare: 10 april.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 11 april.2015

Cultura convorbirilor

Petruș Andrei, confesiune: “de la domnul profesor de profesori” la Smaranda din “Zâmbet de primăvară”, poate de Paște?

Două pagini peste 60 are cartea de poezie dedicate copiilor și copilăriei lor fericite, autor Petruș Andrei-Bârlad, scrisă împreună cu cei de la Casa de ajutor reciproc a pensionarilor “Elena Cuza” Bârlad, pentru toți: bunici, părinți, copii, nepoți…, Editura Sfera, 2014, Culegere Livia Andrei, Coperta și ilustrațiile – Viorica Ghenghea, Argument – Autorul, Petruș Andrei, membru USR.

“Trimisesem ilustrului meu magistru academicianul  Constantin Ciopraga primele mele volume de poezii printre  care și un basm în versuri Taina feciorului de împărat”, își începe autorul destăinuirea, și răspunsul primit, cu facsimile, îl pozează pe coperta IV a volumului pe care mi l-a înmânat  Doamna sa,  sărut mâna,  la o întâlnire literară a noastră:

“ Iași, 18 iunie 2006

Iubite domnule, Petruș Andrei

Celor câteva cărți de până acum – li se alătură alte două, pe care le-am primit cu plăcere. Sunteți  un clasicizant, remarcabil în materie de artă a comunicării. Mitologia dumneavoastră poetică din Poeme târzii e una stabilizată, consacrată chiar, aliaj de retrospecție calmă, de maturism și reflecție, de reverberații ale amintirilor și de armonie cu normele firii. Poezii ca Odeletă, Gazel, Nocturnă, Rugăciune, Elegie, Psalm, Panteism, Pastorală, Adagio și altele denotă deschideri spre toate zările. Se încorporează unei viziuni tandre, unui ritm existential de factură clasică. Admirabilă – placheta Taina feciorului de împărat.

Cu afectuoase mulțumiri – al dumneavoastră, Constantin Ciopraga”.

O adevărată, minunată, deși miniaturală, o bijuterie de cronică literară, pe care ar invidia- o, aspiratorii la scaunul clasicilor.

“Prinzînd aripi, am trimis povestea mea cu tâlc la Concursul Național de creație literară “Ion Creangă – Povești” la cea de-a XVI-a ediție, Iași, 2009” (încă o dovadă că instituția Muzeul Literaturii Române, Iași, nici o clipă nu a dus lipsă de activitate n.  n. ).

Și încă o dovadă: “Juriul (format din scriitorii Constantin Dram, Constantin Parascan, Indira  Spătaru, Valeriu Stancu – Președintele U. S., Filiala Iași și Valentin Talpalaru) mi-a acordat marele premiu “Ion Creangă”  al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași. Un an mai târziu, povestea apărea în antologia “Poveștile de la Bojdeucă” XI, Editura “Pamfilius”, Iași. 2010”.

Cum între timp autorului, deosebit de inspirație i-au apărut și nepoții, iar poezia îi este acasă, ce a făcut? “Mi-am adunat toate poeziile despre  și pentru cei mici și poveștile scrise pentru toate vârstele în acest “ZÂMBET DE PRIMĂVARĂ” – dăruit și mie n.n. -, așteptînd cu emoții mult mai mari ca până acum  verdictul unui numeros juriu format din  Smaranda, Sânziana (România), Victor, Viviana (Canada), Armand și din toți copiii din lumea întreagă”.

Smaranda, Smărăndița, Bombonica?( p.14):
O zăresc de cum deschid portița
Pe gazonul tuns ea se repede
Când o strig pe nume: „Smărăndița!”
Ea spre noi aleargă când ne vede.

Se alintă după dezmierdare
Strălucind ca-n noapte licuricii
Râde cu-al ei glas de-argint… și sare
C-au venit în vizită bunicii…

… Și bunicii sunt nedespărțiți, la 22 noiembrie 2014, la centrul cultural “Mihai Eminescu” din Bârlad, când am primit “Zâmbet de primăvară”, Doamna lui Petruș Andrei, bunica  Smărăndiței, mi-a înmânat-o și-i  mulțumesc. Soțul Domniei sale, bunicul, era ocupat cu poezia! Poate un alt volum?

Că poezia e ca în viață, cititorii au înțeles că scriind despre Petruș Andrei din Puiești-Tutova-Vaslui și profesorul Constantin Ciopraga pe care adesea l-am întâlnit la Muzeul Literaturii Române lucrând, eu am rămas tot aici, unde un om, tot din Puieștii-Bârladului, admirator al lui George Ivașcu, alt bârlădean, părăsește arealul muzeistic, voit sau nu, după ce 33 de ani a  depus suflet  acolo, căpătând și folosind experență  dar lăsând instituția pe seama “unei echipe manageriale nouă” care, cu amărăciune dar și  ceva ironie o spune, anulând spusa novicilor care întotdeauna călăresc cai mari, “fără cunoștințe temeinice despre muzeologie și patrimoniu cultural”(Saeculum, nr. 1-2, 2015, p.224). Dar așa e în viață, viața este o poezie! Nu ați trăit-o și Dumneavoastră?

Ion N. Oprea