Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Adriana Andreiaş-Micu, eroină în trei volume de memorialistică, are locul ei să fie vizitată şi la Muzeul Etnografic “Ioan Grămadă” din Câmpulung-Modovenesc; O expoziție omagială și adevărată poveste de viață și muncă

Autor: Ioan Grămadă, Câmpulung-Moldovenesc

Adriana Andreiaş-Micu, eroină în trei volume de memorialistică, are locul ei  să fie vizitată şi la Muzeul Etnografic “Ioan Grămadă” din Câmpulung-Modovenesc; O expoziție omagială și adevărată poveste de viață și muncă.

 

Motto:

“Oamenii tineri și frumoși sunt accidente ale naturii. Oamenii
bătrâni și frumoși sunt opere de artă”.
“O fotografie este un simbol al unei fărâme de viață”.
 James Georg.

“ Esența noastră spirituală  s-a crestalizat în cântec.  Neamul    nostru nu poate trăi dacă nu cântă. Cântecul ca și  vorba este firul prin care se leagă generațiile și veacurile între ele”.
 Din Ziarul “Tribuna învățământului” nr. 32

O viață închinată binelui, frumosului, generozității, poate fi cel mai nobil și înălțător mesaj pe care dorim să-l adresăm distinsei doamne Adriana, prietena noastră dragă, împreună cu doamna profesoară Ana Dumitrescu  și domnul scriitor Ion N. Oprea. Noi familia Ioan și Didina Grămadă am trăit o bucurie imensă, când, în preajma sărbătorilor de Sânziene, am primit un colet masiv din partea domnului scriitor Ion N. Oprea, cuprinzând cărți, reviste, caiete-jurnal, fotografii, precum și scrisori, zeci și sute de scrisori, pe care doamna Adriana Andriaș-Micu le-a trimis pe parcursul mai multor ani, din Căminul de asistați social, prietenilor ei de suflet, d/na prof. Ana Dumitrescu și d/lui Ion N. Oprea.

Țin să subliniez că această corespondență a constituit materia primă de bază,  dacă o pot numi așa, care a servit scrierii a celor trei cărți de memorialistică:” Adriana. Cuvinte  din iarna vieții”, 274 pagini,” Adriana. O nouă primăvară”, 260 pagini, amândouă ]n 2014, „Adriana. Un vis i-a fost viața”, 431 de pagini, 2015, toate trei realizate la Editura Pim, Iași, ultima cu dedicația.”Dedicăm această carte prietenei noastre Adriana Andreiaș/Micu, fidelă colaboratoare a noastră, asistată social la Schitul Darvari, București, exemplu de viață istovitoare. Prof. Ana Dumitrescu; Ion N. Oprea”.

Deși prietenii din Iași ne sugerau anume păreri asupra modului în care  noi am putea valorifica muzeistic acest vast material, hotărârea noastră nu putea fi alta decât să amenajăm  în cadrul Muzeului nostru etnografic o expoziție omagială, în care să expunem la loc de cinste acele lucruri minunate realizate de mâna îndemânatecă a Doamnei Adriana, adevărată artă populară.

Deja expuse, acele obiecte, încă de la data când le-am primit, de la proprietara lor, la care nu ne-a fost deloc greu ca împreună cu soția mea Didina, să selectăm și să aranjăm fotografiile, revistele cuprinzând în timp creațiile  literare ale doamnei Adriana și colegilor săi din Căminul de bătrâni, caietele-jurnal, cărțile precum și scrisorile, sute de scrisori care pentru sortare și extragerea conținutului necesar transcrierii în cărți, au constituit  o muncă enormă, atât pentru d/l scriitor Ion N. Oprea, autorul celor trei volume amintite, dar și pentru a sa colaboratoare, doamna prof. Ana Dumitrescu. Vizitatorii Muzeului vor înțelege astfel pe viu, confruntînd textul cărților cu textul original al scrisorilor, migala realizării de către cei trei a volumelor, ca și faptul cerut de o anumită bibliotecă județeană memorialiștilor ca odată cu cărțile expediate ei să alăture și manuscrisele, noi putându/le fi tovarăși în bibliofilia de acest fel.

Astfel, pe un postament-gen cuier pom, am  expus jacheta, bluza-vestă, gulerașul și o carpetă, lucrate manual și artistic, iar deasupra unui cufăr vechi, și el un simbol, am aranjat fotografiile, revistele și caietele-jurnal, urmând a găsi o soluție pentru a expune și scrisorile la care să aibă acces toți cei interesați, bibliofili sau nu.

Menționez, o scrisoare a doamnei Adriana conține 6-8 pagini, uneori însoțite și de foițe cu unele adnotări de versuri, cântece și poezii, pe care și le-a adus aminte sau relatări despre preocupări cotidiene și evenimente inedite. Atent cercetate, scrisul lor constituie un barometru al stării ei de sănătate la un moment dat…

Pentru vizitatorii care în această perioadă ne-au trecut pragul Muzeului nostru etnografic, pe lângă faptul că au admirat expoziția, le-am oferit și o adevărată  poveste de viață și muncă, a unei vieți trăite frumos, cu demnitate,  a unei persoane care a știut să îmbine greutățile inerente cu cântecul și voia bună.

Pentru acei care nu o cunosc încă, vor putea afla că Doamna Adriana nu este doar o simplă femeie, o doamnă care își duce traiul  de pe o zi pe  alta, în cotidian, ci este o adevărată personalitate, fostă înalt funcționar în cadrul Ministerului de Interne, cu o activitate meritorie, stimată și apreciată și după pensionare. Pot afla lucrul acesta și din cele trei volume, autor Ion N. Oprea, expuse și ele la loc vizibil.

Eroina, de peste 20 de ani este beneficiară-contra-cost a Căminului de bătrâni Schitul Darvari, București, și cu toate că se află la o vârstă înaintată – 96 de ani – scrie proză, compune cântece și poezii, cu amintiri din copilăria și tinerețea sa zbuciumată, recită și cântă ca atunci când frecventa ansamblurile profesioniste și de amatori.

De remarcat, la respectabila sa vârstă, doamna Adriana dispune de o memorie neobișnuită, care alături de inteligența sa nativă, crează și promovează valori literare.

Din lecturarea celor trei cărți, am putut desprinde atâtea învățăminte folositoare vieții, mai ales pentru generația tînără, despre cum se poate realiza cineva în viață provenind dintr-o familie numeroasă, trecută prin ororile războiului, care să renască prin o muncă perseverentă și o voință de fier, care poate constitui un adevărat exemplu pentru toți.

Și iată cum, prin inițiativa și bunăvoința prietenilor noștri, d-l Ion N. Oprea și d-na profesoară Ana Dumitrescu, au făcut ca în mod simbolic, doamna Adriana Andreiaș-Micu din București să poposească la Câmpulung-Moldovenesc, găzduită fiind cu multă plăcere în Muzeul etnografic al familiei Ioan și Didina Grămadă, 2015, 2 iulie, – de sărbătoarea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt.

O dovadă și pentru cei cuprinși într-o anumită discuție –revistele culturale au despre ce scrie? – că și despre astfel de probleme ale momentului se poate vorbi  în mass/media.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania