Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Educaţie. Autoevaluarea
Primit pentru publicare: 11 iunie 2016
Autor: prof. Cristina MAXIM – redactor
Publicat: 11 iunie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC
Autor: prof. Cristina MAXIM – redactor
Publicat: 11 iunie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC
Educaţie
Autoevaluarea
Acest concept are în vedere un complexe de strategii în scopul educării capacității elevilor de a se autoaprecia,de a se raporta la propriul sine sau la membrii grupului din care fac parte .
,,Când elevul are deprinderi de autocontrol și autoapreciere,el se implică printr-un efort susținut în ameliorarea rezultatelor sale și se mobilizează mai ușor pentru a progresa .De aici se poate deduce rolul pozitiv al capacității de autoevaluare în îmbunătățirea rezultatelor progresului de instruire și educare „
Formarea deprinderilor de autocontrol și autoapreciere constituie un început promițător pentru viitorul copilului.Nu vorbim doar de îmbunătățirea rezultatelor la învățătură ci și de îmbunătățirea rezultatelor progresului de instruire și educare.
Orice om are nevoie toată viața de acestă putere de autocontrol și autoapreciere.
La clasele primare și gimnaziale se practică multe procedee în scopul formării acestei capacități,dar nu întotdeauna sunt finalizate și explorate sub toate aspectele posibile și recomandate.
Autoevaluarea este pentru școlari un exercițiu de maturizare și de pricepere a propriilor greșeli.
Autocorectarea este aspectul cel mai definit aici.Acesta poate avea mai multe variante.
-autocorectarea după model (o planșă,manualul) ;
-autocorectarea prin discuții frontale,dirijate de către învățători ;
-autocorectarea după ce s-au purtat discuțiilor frontale ;
Corectarea reciprocă.Procedeul se aproprie de cel al autoevaluării .Ca element în plus este cel al schimbului de fișe sau caiete pentru a-și identifica și corecta greșelile.Rezultatul este foarte important deoarece crește simțul de răspundere și gradul de obiective.
Autocorectarea însoțită de apreciere.
Sunt multe situații în cadrul lecții care permit acest exercițiu,uneori par involuntar și se manifestă spontan.Cunoașterea criteriilor de apreciere introduce elevul într-o sferă de conștientizare și măsurare a propriei activități.
Dacă autocorectarea este însoțită și de autoapreciere capacitatea de autoevaluare .
Atitudinea profesorului față de acest top de activitate trebuie să fie una încurajatoare .Elevii au nevoie de posibilitate de a-și discuta greșelile ,de a face comparații între rezultatele lor și ale colegilor,să-și pună ei însăși întrebări privitoare la calitatea prestațiilor proprii,să-și stabilească un plan de reducere orientativ.
De multe ori este necesară o secvență de tipul acesta,putând fi și un moment recreativ sau de completare.Nici o formă de evaluare are voie să fie tensionată sau jignitoare pentru unii școlari.Întotdeauna ei trebuie să aibă posibilitatea de redirijare a tuturor comportamentelor și atitudinilor față de învățarea școlară și formarea personalității chiar foarte modești în aceste secvențe din ora de curs.
În lecțiile de compunere este mai greu de realizat acestă formă de evaluare.Pt. școlar nu este greu de lecturat o compunere sau de remarcat un limbaj bogat în expresii,însă nu e ușor de apreciat stabilirea stabilirea vocabularului în funcție de tipul de compunere,rigurozitatea organizării după etape a conținutului,coerența formulărilor,folosirea corectă a unor termeni,corectitudinea unor concluzii,trecerea de la o etapă la alta.
Acestea sunt exigențe care necesită foarte multă atenție .
Este recomandată supravegherea de către profesor a acestei modalități de antrenare a elevilor în activitatea de autocorectare.p
Bibiliografie:
1. Elena Ilie, Limba Română. Evaluarea formativă, Ghid metodologic, Editura Polirom Iași-1999
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania