CÂNDVA A EXISTAT VIAȚĂ

În foșnetul misterios al aerului

Am scrutat viața în oglinda cerului,

Am băut din izvorul copilăriei,

Apa trecutului

Și am privit mai departe

Pe harta lumii îndepărtate,

Unda istoriei

Izvorâtă din adâncul pământului,

Unda tăinuită

Ce-mi amintește

Cu-n glas glacial

Clipele tragice la nivel planetar

Ce s-au petrecut,

Într-o zi de august

Când în urma unei explozii

Mii de ființe au dispărut,

Fluviul de flăcări le-a înghițit,

Praful și fumul continentului

Au învins lumina soarelui,

O iarnă de ploi înroșite

De uragane însoțite

Au inversat fluxul oceanelor,

Au întors cursul fluviilor,

Peștii de sete au murit

În apele lor înfierbântate,

Creația s-a sfârșit

Păsările au rămas cu aripile răsfirate.

În haosul nopților eterne,

În deplină întunecime

Singurele vestigii,

Din ceea ce a fost viață

Au rămas scarabeii

Care s-au trezit de dimineață

Și au început să povestească

Că a existat cândva viață,

Că suferința a prevalat,

Nedreptatea a predominat,

Au cunoscut și iubirea,

Iar câteodată și fericirea.

Articole asemănătoare