Valurile

Vasile POPOVICI

Trec valuri, valuri, – valurile.

De maluri se izbesc şi se întorc în valuri

spre alte-ndepărtate maluri.

De veşnicii, aceleaşi valuri

neogoite ca o zbenguială de copii,

purtate-n ploi se reîntorc în valuri,

ce iar şi iar cu duşmănie se izbesc

de maluri.

Muşcând din malurile ţărmului sălbatic,

îşi duc în ape prada şi o-neacă;

îşi poartă permanenţa-n veacuri,

muşcând din malurile ţărmului sălbatic.

Că se întorc şi pleacă-n valuri,

e-o lege-a veşniciei,

că nu sunt maluri fără ape,

şi ape fără maluri.

Că nu sunt ape fără valuri,

şi valuri fără ape.

Articole asemănătoare