Valurile
Trec valuri, valuri, – valurile.
De maluri se izbesc şi se întorc în valuri
spre alte-ndepărtate maluri.
De veşnicii, aceleaşi valuri
neogoite ca o zbenguială de copii,
purtate-n ploi se reîntorc în valuri
ce iar şi iar cu duşmănie se izbesc
de maluri.
Muşcând din malurile ţărmului sălbatic
îşi duc prada în ape şi o-neacă;
îşi poartă permanenţa-n veacuri,
muşcând din malurile ţărmului sălbatic.
Că se întorc şi pleacă-n valuri,
e-o lege-a veşniciei,
că nu sunt maluri fără ape,
şi ape fără maluri.
Că nu sunt ape fără valuri,
şi valuri fără ape.
Similare