GÎNDURI CONDEIATE ÎN VERSURI, DE CIPRIAN ANTOCHE

..

.

.

.

PATRIOȚI DIN FAȘĂ

Învățați copiii să-și iubească țara
Din licărul fraged ce se naște-n ei,
Să iubească truda pentru grâne, vara
Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei.

 Din copilărie, tot privind la voi
Trebuie să învețe ce-i corect și drept,
Să separe soare din lan de noroi
Inima de țară să-i tresară-n piept.

 Să iubească neamul, limba-n cânt de strună
Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea,
Separând virtutea față de minciună
Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea.

Dragostea de țară să sclipească-n zare
Să le crească-n vine, falnică și grea,
De la munții antici pân-la-ntinsa mare
Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea.

De le-ar cere țara trupul lor în glie
Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta,
Să nu curgă lacrimi, fi-va bucurie
Căci urmașii țării, odă le-o purta.

Să iubească glia, pentru ea să moară
De va fi nevoie, cât nu-i prea târziu,
Să-și vorbească limba cea păstrată-n țară
Să-și păstreze portul, limpede și viu.

 Să-și dorească viața, liberă și caldă
Făurind din brațe viitorul său,
Holdele de aur, trupul țării scaldă
Doar la oameni liberi, binele-i nu-i rău.

 Sângele din vine să le curgă rece
Atunci când necazul va pluti-n văzduh,
Să zdrobească hoțul ce hotarul trece
Să-l trimită – acasă gol și făr-de duh.

Învățați copiii să-și iubească țara
Asta tre să vadă, însă și la voi,
Povestind legende din zori până sara
Cum că neamul nostru a crescut eroi.

 De voi n-o să creșteți patrioți din fașă
Neamul nostru falnic se va stinge-n vânt,
Vom vorbi o limbă de barbar sau pașă
Nația română, va rămâne gând.