ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Alin DĂROI
Cenaclul DinOgor

Rătăcire

Am prins din zbor clipa, pixul, foaia și aripa
De înger, o rulez și fumez să-mi trag seva demonică
Am mintea praf și pulbere, neuronii în stare euforică,
Doar ura în ochi și stare metaforică…
Trec zile nopți și apoi din nou zile,
Lumina prin pahare, sticle, glastre toate sparte,
Cioburi tăioase, demență și lumini colorate,
Dă-mi dreptate sau aruncă-mă-n abis…
Trăiesc și respir însă totu-i un vis
Și visul blestemat devine coșmar,
Întunericu-mi prăjește retina – reversul Icar.
Blestem omenirea, blestem și zeii cu har
Otravă în aer și goliciune-n paharul
Ce-ar fi trebuit să-mi stingă focul din spirit,
Căci soarta e crizată și viciul e etern
Ca un deținut ce cunoaște doar iubirea de bici.
Nu viața de-apoi mi-e ținta, ci viața de-aici
Căci altă lume nu știu doar basme de popi
Ulii ce-și trag seva din negrele gropi
În care viermii dansează pe oasele albe
Ce cândva au zâmbit, au râs au iubit,
Dar moartea nu știe decât o unică iubire
Aceea de a curma o viață pentru o nouă venire,
Ca niște celule într-un trup printre astre
Ne divizăm și murim spre a renaște
În urmașii ce însăși vor deveni jertfe,
Un continuu mecanism ce se rotește….rotește
Și la sfârșit de proces, aceeași sentință…
M-am pierdut pe foi albe nebun fără credință.