Alin DAROI

Primul foc

Cu o scânteie renasc, un Phoenix din cenușă
Eu am văzut o ocazie când mi-ai arătat o ușă,
Am plecat, pășesc pe drumul vieții mele,
Înconjurat de vipere și plante perene,
Scot pixul din teacă, ura din suflet
Lăsându-le să picure pe un pergament putred,
Sătul de tot, de toate, de toți,
Într-o lume plină de profitoare și hoți
Mi-a ajuns cât am scris de sentimente eterne,
Mă drogam în noapte cu minciuni și blesteme,
O lume animalică, să-i trezim pe fârtați,
A inceput era poeților soldați!