CETATEA NEAMŢULUI

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor

Cetatea gloriei noastre, mult iubită

De păduri cu frunza veşnică-nconjurată,

Pe un munte înalt şi râpos se alintă

Ca o fantomă mândră şi-ncremenită.

Cetatea ne-aminteşte de săgeţi vâjâind,

De buzdugane ghintuite din porţi muşcând,

De cai nechezând când simt stăpânul căzând

Cu sângele-mprăştiat peste tot şi ţipând.

Oştenii dârji pentru luptă s-au pregătit

Când duşmanii la porţile ei au sosit

Săgeţile în cămăşile lor s-au tocit,

Razele speranţei peste tot s-au răspândit.

Aici au adunat prinosul de grâne,

Aici erau păstraţi arginţii visteriei,

Ţesături cu fire de aur dungate,

Averile ţării,aici erau păstrate.

Ştefan cel Mare şi Sfânt,iubitor de pace,

Aici cu sfetnicii în linişte petrece,

Sorbea Cotnarul şi cu ţintaşii se-ntrecea

Şi pe doamna în chip de floare o aducea.

Măreţia cetăţii apare ca o casă

Ca o simplă gospodărie românească,

O casă de ţară cu fete pânză-nălbind

Cu flăcăi cu păr lung şi Feţi -Frumoşi priveghind.

Iubirea pentru trecut va fi ideală,

Comori îndrăgite vor ieşi la iveală

Când valorile timpurilor-ncremenite,

Vor fi adunate din cenuşi înnegrite.

Articole asemănătoare